NAPOCAVOX

Atitudini si Comentarii · Urbi et Orbi

Arhiva pentru categoria “Atitudini latente”

Si da, si nu!

NU – reducerii numarului de ore de sport, DA – numarului de ore obligatorii si trecerea diferentei in ore facultative

“Nu am redus numarul de ore de sport, ci am regandit programa pentru acest domeniu, astfel incat elevii sa aiba o ora obligatorie, si inca doua incluse in activitati extracurriculare. Elevii vor putea alege sa intre in echipe de fotbal, baschet si asa mai departe. Profesorii de sport vor trebui sa-i convinga pe elevi sa faca aceste activitati extracurriculare, pentru ca vor fi platiti pentru ele”, a precizat ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu. Ministrul a explicat ca procesul de reducere al numarului de ore in liceu face parte dintr-unul mai amplu, de modificare a intregii programe scolare.

“In prezent elevii de liceu stau mult prea multe ore la scoala, este extrem de obositor pentru ei, motiv pentru care, pentru eficientizarea procesului de educatie, vor reduce numarul de ore la 30. Dupa aceea vom trece la modificarea programei scolare pentru crearea de competente”, a mai precizat Andronescu.

„Am lucrat pe planurile de învăţământ, pe curriculum, pentru că din păcate aproape în toate specializările numărul de ore este între 33 şi 38 pe săptămână, ceea ce este absolut îngrozitor de mult. “

“Trebuie să reducem puţin numărul de ore pe săptămână ca să creştem randamentul elevilor şi calitatea învăţământului. Se va reduce şi din materie. Există un proiect care încearcă să regândescă curriculum-ul dintr-unul cu accent pe acumularea de informaţie cum este acum, într-un curriculum care pune accentul pe formarea de competenţe. Este o procedură puţin mai dificilă şi sperăm să o terminăm până la sfârşitul anului şcolar”.

Daca declaratiile corespund unui adevarat plan de restructurare, ar fi laudabile. Si planul, daca exista, ar fi bine de pus in aplicare – copiii AU multe ore, e PREA MULTA materie si e inuman sa existe in prezent 40 de ore (sau mai multe, daca se adauga si activitatile extrascolare, fie cele relaxante, fie cele de perfectionare).

Inclin sa fiu de acord ca primii pasi de reducere a orelor OBLIGATORII se pot face la materii care pot incuraja orele OPTIONALE: limbile straine, muzica, sportul desenul si altele. Existenta unor ore OPTIONALE structurate pe continut atractiv (cum ar fi orele de sport: ora de fotbal, handbal, etc sau muzica: grupuri vocale, instrumentale, initiere in vioara etc.) ar fi extraordinare! Astfel profesorii ar trebui sa devina creativi, acele ore sa aiba CONTINUT in asa masura incat copiii SA-SI DOREASCA sa le frecventeze. N-ar fi rau!

Sper ca lucurile sa se petreaca asa cum sunt ele trasmise de la minister catre noi, parintii, si sa devina un start bun intr-o reforma care sa duca invatamantul in directia pe care ne-o dorim cu totii!

Romania, tara tuturor posibilitatilor!

Varsta primelor deziluzii

Cam care o fi varsta optima de la care sa-i invatam pe copiii nostri ca da, exista diferente, ca trebuie sa se obisnuiasca cu asta? Ca exista o scara sociala careia, ca parinti si educatori, preoti sau functionari, ii acordam respect. O scara masurata in bani, masini, proprietati, aroganta. Ca daca nu respecta ierarhia, dragii nostri copii,  vor deveni izolati. Nu vor face parte din alaiul fatarnicilor si profitorilor, cei care vor face totul sa-si mentina statutul de “favorizat” in lista “vedetelor zilei”. Nu vor fi chemati la petreceri in vile opulente, nu vor primi o muscatura din hamburgerul “maxi”, nu vor putea atinge tastele telefoanelor cu acces direct la internet aduse la scoala, indiferent ca “nu-i voie”. Ca li se va altera, prin exemple concrete de la persoane mature, notiunea de dreptate si egalitate de sanse. Ca trebuie sa pleci capul in fata evidentei, chiar daca simti ca “nu e drept”. Asta dorim sa aflam? Asta ar trebui sa-i invatam pe copii?

Sau alegem varianta, cea considerata de bun simt, in care daca una zicem, asa si facem. Daca le vorbim copiilor de valori, noi insine ne raportam la ele sau daca le vorbim de egalitatea de sansa, le si oferim un exemplu despre cum dreptatea e una pentru toti. Cum pot reusi parintii sau educatorii sa formeze opinii sanatoase, cum putem sa-i invatam pe copii sa reuseasca in viata, sa identifice cu usurinta nonvalorile, cum ii facem sa aiba curaj sa spuna si sa-si sustina un punct de vedere. Pentru ca tinerii stiu inca sa sustina si sa combata, iar aceste calitati trebuiesc incurajate.

Voi acorda, deci, acestui subiect un spatiu in care sper sa se dezvolte un dialog despre ce lucruri anapoda au loc in scoli, cum s-au indreptat acestea sau nu,  nemultumiri ale parintilor si educatorilor, sfaturi utile pentru a inlocui o frustrare cu o bucurie si asa mai departe.   

Monolog de adolescent

dedicat fiicei mele, care vede…

De la o varsta incepem sa remarcam ca intre noi, copii sau adolescenti, sunt diferente, ca nu suntem tratati la fel. Si doare. Dar nu despre faptul ca unul e mai scund, altu-i mai gras, si aia e blonda… Ci despre acele diferente care fac sa fim tratati inegal de profesorii nostri. Tinuti de “prosti” sau “egalizati” cu smecherii… Nu avem o haina la fel de scumpa, un ceas la moda, un mobil “ca lumea”, parintii nostri nu “s-au ajuns”, nu avem in portmoneu macar 100 de lei zilnic, nu cumparam o gramada de pungi fosnitoare pline cu “E”-uri gustoase pe care le “uitam” in banca, pana a doua zi…

*

Lucrare de examinare la limba romana. Clasa de-a opta in formatie completa, copii agitati, lucruri “puse deoparte”, “Mai, ia mai terminati cu galagia!…” si alte sfaturi utile pentru reinstaurarea ordinei si disciplinei. Subiectele date “pe randuri” – nici o surpriza.

Ei, dar ce te faci daca stai in banca si te zgaiesti la tabla, iar subiectul dat pe randul tau iti provoaca ameteli?! Incerci sa te concentrezi, sa-ti aduci aminte, dar prin cap nu-ti trec decat imagini fugare cu vitrine de magazine din mall , ca afara e frig si nu ninge. Dar de ce-ti faci griji inutile?! “Ce idee, auzi, sa dai subiecte pe randuri?!”. Stii ca esti diferit, stii ca tatal tau e cine e si ca-i “tare”. Iti stii valoarea si clasa. Si -atunci ce faci? Schimbi regula! Iti permiti! Stii mai bine celalalt subiect? E ok, sa-i para bine profei ca ii dau o lucrare scrisa si ca am venit la ora asta stupida… Si profa n-o sa zica nimic, ca deobicei, ca-i o doamna….

Si “doamna” aduna la final lucrarile pe randuri, stie ca “mica printesa” a scris alt subiect, stie ca isi incalca propria regula, dar…. hai sa-i dau zece, ca e fata buna, valoroasa si…promitatoare. “Doar n-o sa-i stric eu viitoruativ:l, nu?” “Regula? Ei, era asa o idee, sa fie subiecte pe randuri, nu neaparat o regula, dar pe vremea mea asa se facea… ” Si cu un ton conspirativ: “Stiti a cui e fata, nu?”

 Inexplicabila atitudine? In zilele noastre, nu.

Marginalizare si discriminare sau tratament preventiv?

Bibliografia prinvind lupta surda dintre bine si rau, polarizarea noastra ca indivizi spre un plus sau minus, lupta sub o flamura sau tradarea aliatilor, e extrem de vasta.

 

A lupta pentru bine sau rau, a fi de partea dreptatii sau de partea raului, e o lupta veche de cand lumea. Nu se va termina decat atunci cand lumea noastra, asa cum o stim acum, se va incheia. Pana atunci, fiecare de pa baricada lui, in functie de momentul istoric in care se da lupta, va arunca spre partea adversa cu ce apuca: pietre, sageti, gloante, bombe. Ca sunt idei, energii sau materie, lupta nu se va incheia. Dar sa fii un simplu spectator e prea putin, pe cand un luptator poate fi prea mult. Fiecare alege pentru el insusi ce rol va juca in istorie si cand va fi momentul prielnic sa-si ia rolul in serios. Eu am ales acel rol in care  voi incerca sa apar ultima reduta necucerita inca: propria mea judecata, propriul meu cod moral. Astfel, poate nepotrivit sau doar intamplarea a facut, in prima zi a “revenirii mele pe Pamant” ochii mi-au picat pe un articol care prin continutul sau m-a socat. Si uite-asa, brusc, primul motiv al luptei a aparut. Prima grenada imi explodase in minte, zguduindu-mi puternic morala – Clujul in pericol de a deveni expresia sordida a unui festival demn de Tara Lalelor. Trec peste ceea ce am facut dupa “marsavul atentat”, si ajung la acea parte in care fiinta mea logica cere explicatii. De ce?

Toleranta, dar pana cand?

Definitia celulelor canceroase: “un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala si necontrolata a unei sau unui grup de celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare si care se pot imprastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul în care s-au format.”

 

Referindu-ma la subiectul homosexualitatii, ce mi se pare de-a dreptul ingrijorator nu e neaparat faptul ca alaturi de noi pot coexista nestingheriti oameni convinsi ca alegerile lor personale ii face mai aparte, mai deosebiti de ceilalti oameni – cine suntem noi sa-i judecam? – si poate nici chiar faptul ca isi cauta asiduu confirmari a gestului si ideologiei lor – cine n-ar vrea sa stie ca nu greseste, ca detine varianta corecta? Ingrijorator mi se pare ca ideologia se propaga, afirmarea anomaliei este incurajata, se cauta sustinatori, se atrag fonduri, se corup principii si constiinte. Extrem de asemantor cancerului! Imi pare rau ca fac aceasta paralela si, repet, nu sunt un justitiar sau vreo instanta instituita ad-hoc pentru a ucide pe cineva cu pietre, dar nu pot sta indiferent si voi face tot posibilul ca, sub forma tratamentului preventiv, sa denunt o fateta a acestui fenomen, asa cum o percep eu.

 

 

 

 Cu ce glumim?

 “Celulele canceroase iau nastere din celulele sanatoase ale organismului, o singura celula canceroasa fiind uneori suficienta pentru dezvoltarea unei tumori. (…)transformarea unei celule sanatoase într-una canceroasa se realizeaza treptat, (…) de-a lungul mai multor ani de zile. Cu trecerea fiecarei etape celula se modifica si devine din ce în ce mai putin receptiva la mecanismele normale de control al organismului”

Intr-un interviu acordat revistei Flux (www.flux.md) in 24 octombrie 2008 si semnat de Octavian Racu, Paul Cameron, fondatorul Family Research Institute din SUA, cercetator orientat pe sexualitate umana si demografie, sustine ca “homosexualitatea nu este o boală, ci un viciu. Aşa cum este fumatul sau alcoolismul” Mi se pare de-a dreptul incredibil, orice s-ar spune mai apoi, ca o societate civila sa accepte sub girul dreptului la coexistenta si al democratiei orice declaratie, atitudine, fara discernamant daca ea are sustinerea unui grup, daca este sau doar pare organizata, daca foloseste metodele stiintifice de propagare si ca urmare a stiintei marketingului, isi largeste aria de influenta.

Conform Philip Kotler, marketingul este “un proces social şi managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc, prin crearea, oferirea şi schimbul de produse şi servicii având o anumitã valoare” Stiu, evenimentul nu este unic si nu se intampla punctual doar in Cluj, dar are din partea mea efortul de a crea “antidot”, atat cat imi sta in puteri. Sa pretinzi ca un Festival International Lesbi la Cluj se intampla “cu usile inchise” e o minciuna de la un capat la altul. De ce ar fi nevoie de internationalitate? Nu avem destui “suferinzi” la Cluj? De ce ar trebui sa mai vina si altii? Chiar si pentru o saptamana… Ca sa ce? Sa schimbe informatii, sa dea de stire celor de aici ca cei de dincolo ii sprijina? Tin minte efectul pe care-l aveau “shopurile” de pe vremea comunistilor cand romanii isi lipeau nasurile de vitrina intr-o stare de soc, nevenindu-le sa creada ce vad inauntru. Cam asa-i vad si pe cei de pe la noi, “unicii”, pe scaunele din sala, cu ochii mari pironiti spre vedetele scenei, sorbind frazele si visand cu jind la fermecatoarele taramuri in care tata-John si mama-Hans poarta pe rand la nunta rochia de mireasa sau cand mama-Anna cu mama-Mary isi pot comanda copii la eprubeta: “Spre exemplu cunosc un cuplu de barbati care cu ajutorul unei prietene lesbiene au reusit sa aiba un copil”, marturisea cu speranta unul dintre ei romanii nostri gay, intr-un comentariu care sustinea ca… se poate, ca exista speranta pentru anormalele cupluri.

Metastaze

 “Capacitatea celulelor canceroase de a se raspândi în interiorul organismului este cea care cauzeaza gravitatea acestei boli.”

Exista organizare, ceea ce e de rau. Sau, aici e raul. Un rau “bine” facut. In mod normal, acest tip de orientare sexuala nu ar trebui privit ca un handicap. Nu poate fi privit ca un dat din nastere si cu subiectul trebuie sa se acomodeze. Si mergand pe ideea gresita ca ar fi o … deficienta, similara cu orbirea, hipoacuzia sau alte deficiente, era normal sa aiba si forme de protectie sociala a… cum sa le spun? Handicapatilor? Suna urat, nu-i asa? De ce s-ar organiza si ar lupta contra discriminarii niste indivizi care au ales sa fie altfel daca scopul lor real nu ar fi acceptarea prezentei lor si a anomaliilor lor (fiziologice si morale) in mijlocul unei majoritati. Descoperirea si popularizarea in randul maselor a anomaliei, largirea numarului de persoane care adera ideii (ce usor poti fi “altfel”, nu-i asa?) Aici sustin opinia mea: acestor indivizi ar trebui sa li se interzica dreptul de asociere sub forma unor entitati cu personalitate juridica (asociatii, federatii etc.).

Homosexualitate

E regretabil si inducator în eroare faptul ca aceste perversiuni sexuale sunt privite ca si variante genetice ale normalului. Intii trebuie sa spun ca nu exista nici o dovada medicala ca homosexualitatea are o determinare genetica. Multor homosexuali le convine sa-si scuze perversiunea, invocând genetica. Pretinzând în final ca asa i-a facut Dumnezeu (daca îi mai admit existenta) si în conluzie noi trebuie sa-i toleram asa cum sunt. E foarte perfida aceasta abordare, întii pentru ca e mincinoasa si apoi pentru ca prin ea se cauta inculparea lui Dumnezeu , când de fapt nu este nimic mai mult decât o alegere aberanta.

Doamnelor si domnilor care sunteti practicanti si promotori ai homosexualitatii, nu va înselati singuri si nu cautati sa înselati si pe altii. Homosexualitatea se învata, nu se mosteneste, nu are nimic de-a face cu genetica, ci are de-a face cu o minte rasucita care s-a debusolat complet în alegerea valorilor. Alegerile homosexualilor se datoreaza pierderii reperelor de orientare în viata si concentrarii lor pe sine. Iar când tu însuti îti devii reper te pierzi în propria logica. Omul ca si creatie a lui Dumnezeu ramâne normal atâta timp cât asculta de reperele si standardele date lui de Dumnezeu. Când nu mai vede în ele o valoare se pierde în propria-i lume îngusta în care placerea sexuala aberanta este esenta vietii.

Marea problema a homosexualilor este ca ei nu se pot raporta normal la semenii lor si nici macar la ei însisi. Ei confunda barbatii cu femeile si invers. Ei nu înteleg corect termenul de libertate si toleranta si nici de ceea ce este normal sau nu. Ei nu pot face distinctie emotionala si sexuala între un barbat si o femeie si de aceea îi confunda. Ei au tulburari de perceptie a schemei lor corporale si nu pricep cum le functioneaza propriul lor organism. Ei nu pot vedea ca doar un barbat si o femeie pot avea o relatie sexuala normala care duce la împlinire si sanatate personala si sociala. Culmea este ca aceasta perceptie falsa este rezultatul unei educatii. Dar în timp ce educatia pozitiva duce la progres, aici avem de-a face cu o educatie negativa, distructiva si care duce la boala si moarte. E ca si educatia teroristilor, carora li se inoculeaza în minte ca actul lor terorist ar fi un serviciu adus lui Alah, un act de dreptate. Ce drama!
Daca toti am fi homosexuali, societatea omeneasca ar pierii în intervalul unei generatii, caci nimeni nu ar mai fi dispus de o relatie heterosexuala, nimeni nu ar mai fi dispus sa se sacrifice pentru binele altora din generatiile urmatoare. Homosexualitatea globala ar fi sfirsitul lumii. De aceea homosexualitatea este un parazit social care manânca seva unei societatii normale. Dar stiu ca nici chiar homosexualii nu doresc finalizarea lumii, caci chiar si ei vad ca viata este mai mult decât placerea sexuala aberanta.
Oare de ce cauta homosexualii sa faca parade si galagie sociala, daca este o problema doar a lor personala . Ei cauta în numele tolerantei sa ne convinga sa-i acceptam, în timp ce ei devin foarte intoleranti cu cei care au opinii si valori diferite de ale lor.
Statistic vorbind homosexualitatea reprezinta 1% din populatia generala. De aceea ceea ce fac homosexuali este, dupa cum bine se vede, un fel de persecutie a majoritatii. E o dictatura a unei minoritatii galagioase care cauta sa ne impuna valorile lor. Valori care le-as sintetiza în sloganul : “nu exista nici o valoare dincolo de aceea pe care o declar eu – galagiosul homosexual”

E ca si când ai declara ca tu esti “buricul” universului. Din pacate pentru voi homosexualii si din fericire pentru noi ceilalti, voi nu sunteti „buricul” universului, iar noi nu putem sa ne supunem galagiei voastre asa de mult mediatizate. Noi si copii nostri avem dreptul la o societate normala si nu la una în care parazitismului e considerat o varianta a normalului. Normal este ceea ce da viata nu ceea ce stopeaza viata. Homosexualitatea aduce în societate doar durere, boala si moarte. Cum oare sa consideram asta o varianta a normalului?!

E regretabil când homosexualii se reduc în viata asta la a face lobby pentru ceea ce poate în sinea lor, ei însisi considera a fi o aberatie. Domnilor, voi sunteti mai mult decât aberatia voastra sexuala, viata este mai mult decât placerea voastra perversa. De ce sa va abuzatii trupurile voastre si ale altora, iar noi sa tacem. De ce sa tacem când, dupa ce v-ati infectat cu HIV, consumati enorme resurse finaciare si medicale, adunate din efortul comun al fiecarui individ din societate. De ce sa tacem când cautati sa prindeti în capcana placerilor voastre cât mai multi tineri derutati de viata si faceti din ei victimele voastre înfectate cu acest necrutator virus HIV.
Am tacea poate daca ceea ce faceti voi nu ne-ar afecta pe noi toti ceilalti. Ati putea poate sa traiti oricum daca ati respecta libertatea noastra. Dar când libertatea pretinsa de voi, violeaza liberatatea majoritatii atunci voi ati gresit. Plângerea ca noi majoritatea suntem intoleranti e falsa. Noi fiecare suntem liberi sa facem ce vrem atâta timp cât nu lezam libertatea altei persoane. Atâta timp cât ceea ce faceti ne aduce prejudicii pe plan social, finaciar, familial si de sanatate publica nu vom putea sta cu mâinile încrucisate.

Nu vom tacea si pentru ca ne pasa de voi, ca oameni.
Nu vrem sa va vedem rastigniti pe stâlpii din piata, caci ar fi pacat. Hristos a murit si pentru voi chair daca acum nu puteti întelege asta. Câta vreme mai aveti viata în voi, e semn ca îndurarea lui Dumnezeu pentru voi e înca valabila.
Am vazut ca va doare respingerea sociala si asta e bine. E bine pentru ca poate va ajuta sa vedeti adevarul. Știu ca în esenta nici un crestin nu vrea moartea voastra ca oameni, ci ar dori stârpirea homosexualitatii. Din nefericire însa am vazut ca e asa de greu pentru uni crestini sa faca distinctie între voi ca oameni si apucaturile voastre pacatoase.
E regretabil ca uni zisi crestini va vor spânzurati. Cu siguranta însa Hristos va iubeste si va asteapta sa va dea împlinirea dupa care alergati zadarnic în alta parte.    [David Ille - 02/02/2009 01:15]

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 174 other followers