Primele cuvinte: de la Cluj, numai respect!

E un inceput. E o varsta cand incepi sa nu te mai multumesti sa stai cu ochii in stirile de la televizor, sa rumegi nervi de neputinta. Asa ca am deschis acest blog pentru a ma regasi, pentru a ma defini. In primul rand pe mine. Sa incep sa inteleg mai bine cine sunt, ce gandesc si mai ales ce fac.

Si am inceput sa iau atitudine. Fata de societate, fata de natiunea din care fac parte, fata de semenii mei, atitudinile si faptele lor. Nota particulara s-ar referi la spatiul meu geografic clujean. Un spatiu pentru care am decis ca merita sa fac mai mult, ca persoana, ca individ al cetatii. Orasul s-a schimbat mult in ultimii patru ani. Si, credeti sau nu, m-a indemnat si pe mine sa ma schimb. Sa imi inlocuiesc si eu “bordurile”, sa incep sa-mi “asfaltez” cararile pe care le-am lasat in paragina, sa-mi innoiesc viata si existenta.

O parabola crestina spune ca sufletul unui muritor de rand ajunge la Sf. Petru, iar acesta ii da de ales, Raiul sau Iadul. Si-l conduce prima data in Iad. Acolo, abundenta de mancaruri, fructe si multe alte bunatati. Toti cei de-acolo aveau insa de maini fixate niste linguri lungi, mult mai lungi ca lungimea bratelor. Si toti se chinuiau sa se hraneasca si nu reuseau… Erau nervosi, isterici, rai, lacomi, dar livizi si slabi, subnutriti. Mai apoi, in Rai acesta a vazut hrana mult mai putina, buna dar aproape insuficienta. Cei de-acolo, tot asa, cu mainile legate de linguri lungi, cu care nu reuseau sa sa hraneasca. Surprinzator insa, toti erau fericiti, binedispusi si recunoscatori. Nedumerit, muritorul il intreba pe Sf. Petru – care e secretul fericirii acelor? La care sfantul i-a raspuns: “Au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt si sa nu se gandeasca numai la ei insisi”

In concluzia acestei scurte introduceri, as preciza ca mi-ar placea sa intalnesc cu ocazia inaugurarii acestui blog oameni, persoane, idei. Clujeni in primul rand, deoarece clujenii imi sunt aproape, ii pot intalni zilnic, oricum, la coltul strazii la semafor sau in weekend in supermarket. Dar nu numai pe ei, ci si romani de pretutindeni.  Sa auzim de bine!